Potolirea setei cu stropi de surprize


M-am familiarizat cu gustul fieros al apei minerale de Vâlcele încă din copilărie. Chiar și cu sunetul ei, deoarece am auzit-o de nenumărate ori curgând cu presiune din țeava izvorului aflat la marginea drumului. Nu m-am speriat nici când a trebuit să beau apa devenită uşor ruginie, după câteva zile de stat în sticlă, din cauza fierului aflat în compoziția acesteia. Desigur, cea mai bună și mai revigorantă este atunci când e proaspătă.

Şi umplerea bidoanelor cu apă minerală de izvor era o activitate distractivă, deoarece era un bun prilej să mă joc cu apa şi să mă pot uda fără să fiu certată – de vină era apa care din când în când se umfla şi „scuipa prin țeavă”, apoi se liniştea, curgând direct în sticlă, după care iar mă stropea.

Au fost şi zile în care ne-am întors acasă fără un strop de apă. Pur și simplu nu a curs. Bătrânii din sat ne-au întrebat „dar nu vedeți ce vreme posomorâtă e azi” sau ne-au zis, arătând spre cer, că „vine vremea rea!”.

Din fericire, azi nu mai trebuie să ne bazăm pe cunoștințele noastre meteorologice, pentru că apa minerală de Vâlcele este îmbuteliată. Şi este remarcabil de bogată în magneziu și fier.

Fazakas Csoma Szidónia

Alte sugestii

Balaton de Covasna
Cetatea Ciocaş
Ziua mea de naștere
Varietatea munţilor Bodoc
Cu drag, din Valea Zălanului